la valse des mes monstres

mouvement introductif

2008-03-14T08:13:00.000-07:00

Totul are un inceput. Concurentii citesc regulamentul, se inscriu in competitie si se aliniaza la start. Urmeaza prologul. In care demonstrezi ce poti, sau te duci acasa si incepi pregatirea pentru anul urmator. Depinde de tine daca alegi open sau extreme. Deseori, pe parcursul competitiei apar probleme. Se strica masina, se rupe ceva, se mai cearta coechipierii. Pana la urma asa e si in viata de zi cu zi, nu? Toti avem un prolog si o lupta de dus.

I've seen clouds from both sides now, ar spune Joni Mitchell. Calatorii. Tipuri, motivatii, mijloace si scopuri. Poate ca te plictiseste zgomotul macazului de tren, poate te sperie huruitul avionului. Dar ce si mai ales cand alegi ce vei fi? Tren sau peron? Static sau dinamic?

Si deseori te obosesc calatoriile. Si vrei sa ajungi mai repede si te plictisesti rapid de peisajul ce-l urmaresti apatic pe geam desi e in continua schimbare. Dar stii...in definitiv nu conteaza nimic. Chiar nimic. Nu conteaza cum mergi, cat intarzii, daca pierzi bagaje sau daca sunt turbulente. Conteaza doar cine te strange in brate atunci cand te plangi de oboseala si de foame si de sete si de plictiseala. Atat.

i was looking back to see...

2008-01-16T04:52:00.000-08:00

...if you were looking back at me
to see me looking back at you

o zi de miercuri obisnuita. nimic nu intrerupe monotnia tastelor apasate alert, poate doar muzica din fundal. architecture in helsinki. inchizi ochii si iti imaginezi ca fugi, ca explorezi, ca traiesti necunoscutul. ce pacat, deschizi ochii si te loveste familiaritatea camerei tale, formele regulate, toate pozele, afisele si versurile lipite pe usi pereti si geamuri, toate nimicurile atat de dragi. ceasul in forma de vaca arata ora 3 iar audrey zambeste misterios de pe perete. iar te intrebi cine esti in timp ce aranjezi cuvertura de la pat si iar realizezi ca nu ai raspunsuri si in cele din urma, nici n-are sens sa-ti bati capul cu intrebari retorice.
cana de cafea e langa tine si la umbra ei privesti lucrurile parca dintr-o alta perspectiva. astfel se rostogolesc minutele catre maine, da, acel ,,maine'' ideal in care te vei apuca de invatat, de desenat, de sport, de toate chestiile carora le pui titlu ,,de facut'', iar gandurile amare, fricile si problemele vor zbura ca amintirea unei furtuni indepartate.

si maine devine acum.

plus d'hiver

2008-01-15T07:03:00.001-08:00

"This is one for the good days
and i have it all here
In red, blue, green..."

encore

2008-01-15T00:37:00.000-08:00

e doar una din acele zile. in care nu vrei nimic, si te holbezi la tavan pana incepi sa vezi musculite verzi, galbene si magenta, linii frante si cerculete ca in anii de mult trecuti ai copilariei. sau te holbezi la perdeaua cu winnie the pooh, caci inca mai esti copil. e una din zilele intunecate de iarna, in care totul e prea rece, in care nu vrei si nu te duci la scoala, nu vrei meditatii, nu vrei teme(bine, p-astea nu le-ai vrut niciodata), nu vrei mancare, nu vrei nici macar muzica. stai si te asculti. oricum nu faci asta prea des, ca mereu ti-e frica de ceea ce descoperi in beciul ala intunecat din psihicul tau. acolo unde se adapostesc toate temerile, fricile, fobiile, acolo unde i-ai incuiat pe vrajitoarea cea rea si pe boogie man. azi ma gasesti acolo. dam baeram.